Etapele de dezvoltare normale trebuie cunoscute de către tinerele mame pentru a ști dacă acestea corespund vârstei copilului lor. Desigur, evaluările corespund unei medii statistice cu mici variații. Dacă un copil se abate mult de la media de dezvoltare , mama se va adresa pediatrului.
NOU NĂSCUTUL
Poziția normală este în flexie totală (ghemuire), cu o oarecare tensiune a mușchilor, care se va menține câteva luni, descrescând treptat. Dacă este pus pe burtă, copilul menținînd capul întors pe o parte, membrele superioare sunt flectate sub trunchi, pumnii strânși. Membrele inferioare sunt de asemenea flectate până la degetele picioarelor.
Copilul păstrează încă poziția din uter unde a stat ghemuit. Când este treaz dă din picioare cu putere. Dacă se execută o ușoară presiune pe talpa piciorului, va reacționa prin împingerea înainte a acestuia. Culcat pe burtă are încercări de a ridica puțin capul și îl întoarce pe partea cealaltă.
Nu are încă un control al capului. Culcat pe spate capul se orientează într-o parte sau în alta. Culcat pe spate, nu trebuie să existe un spațiu între ceafă și planul mesei.
Suspendat sub axile în poziție verticală, dacă este lăsat cu tălpile pe suprafața mesei, nou născutul va face pași. Aceasta nu înseamnă că a și achiziționat mersul, este numai un reflex primitiv, care trebuie să dispară după câteva săptămâni. Se și numește ”mers automat”. Atenție, copilul nu va fi lăsat cu toată greutatea pe membrele inferioare, ci susținut sub axile.
In această fază de nou născut prehensiunea este reflexă. Dacă îi introducem un deget în palmă, degetel se strâng automat, degetul mare îndoit și el. Este așa numitul ”grasping”, reflex primitiv care va dispare și el treptat.
Nou născutul reacționează la zgomote sau la lumină puternică, își mișcă membrele, clipește sau se încruntă, uneori începe să plângă. Copilul stabilește contactul cu mediul înconjurător prin intermediul pielii. Se liniștește când este luat în brațe la pieptul cald al mamei. Dacă nu se calmează poate fi un semn de foame sau durere. Suptul oferă prima experiență fundamentală a contactului cu altă persoană.
La această vârstă plânsul viguros este caracteristic copilului sănătos la orice stimul neconfortabil.
PRIMA LUNĂ
Când copilul este așezat pe burtă el este încurajat să ridice capul. In primele săptămâni de viață el își poate ridica -aproape în plan înclinat – capul întors într-o parte, cel puțin 30 secunde, apoi lasă capul pe cearșaf pentru a se odihni.
Când copilul este tras de mânuțe din culcat în șezând, capul cade înapoi. In acest moment, partea sistemului nervos implicată în această mișcare, este încă imatură și nu poate coordona poziția verticală a capului. Trunchiul și membrele sunt în tensiune ușoară, dovadă că sugarul nu suferă de vreo slăbiciune patologică a musculaturii.
Din poziția șezând aplecat înainte (desigur ținut de mamă),dacă este tras în sus, capul este căzut înainte. Din această poziție copilul este capabil să-și ridice capul pentru 1 -2 secunde dacă i se ține trunchiul vertical. Desigur, nu se va insista cu aceste posturi pentru că sugarul nu are încă vârsta pentru a fi poziționat în șezând.
Când susținem copilul în poziție verticală el ia sprijin pe tălpi pe un plan tare, extinzând trunchiul, capul se menține pentru scurtă vreme ridicat. Aceasta este o reacție automată. Mai târziu, pe la 7 – 8 luni, reacția de extensie a membrelor inferioare poate fi înlocuită cu o flexie, ceea ce este o reacție normală de ”astazie” care va dispare.
In timpul suptului copilul are fața întoarsă către corpul mamei – contactul cald al pielii mamei este îmbogățit cu contactul vizual plin de afecțiune. Chiar când mama nu poate hrăni copilul la sân, ea oferă un sentiment de securitate și atenție sugarului.
Un copil sănătos se calmează imediat cînd este luat în brațe și simte căldura corpului mamei.
După câteva săptămâni se vor putea distinge diferențieri ale plânsului. Foamea, durerea, decanșează un plâns scurt, ca un țipăt. Oboseala sau alți stimuli neplăcuți induc un plâns mai ușor și prelungit. Această diferențiere este sesizată corect mai ale din luna a 2-a.
LUNA A DOUA
Capul se ridică mai bine, se menține peste 10 secunde. Fața și cearceaful formează un unghi de aproximativ 30 – 40 grade. Dacă poziționăm copilul în șezând, își menține capul drept, ridicat cu dificultate, cca 5 secunde.
Dacă suspendăm copilul vertical cu picioarele atingînd masa, vom observa că reacția reflexă de a le extinde nu mai este evidentă și nici mersul automat.
Postura în flexie generalizată descrisă la faza de nou născut, diminuează treptat, pumnii nu mai sunt închiși, palmele încep să rămână întredeschise din ce în ce mai mult.
Reacția la sunete și sgomote devine din ce în ce mai diferențiată – copilul nu mai tresare la orice sgomot, pare să asculte și se oprește din mișcare 1 -2 secunde.
In luna a 2-a apare zîmbetul când mama este aplecată asupra copilului și îi vorbește. Este un prim răspuns specific afecțiunii.
La această vârstă sugarul exprimă vocale similare lui ”a” sau ”ae” , mai ales când este culcat pe spate și emite sunetele înainte de a adormi sau imediat după trezire.
Vreau să atenționez mamele asupra unor probleme:
• Pentru somn, sugarul va fi poziționat pe spate, niciodată pe burtă, căci se poate sufoca. Capul să fie orientat alternativ spre dreapta și stânga, pentru a nu favoriza un laterocolis urmat de plagiocefalie (turtirea capului). Dacă copilul menține o înclinare a capului permanentă, mama va anunța pediatrul care o va orienta către un centru de recuperare.
• Nu înfășați copilul mai ales la membrele inferioare. Străbunicile noastre erau încredințate că mai ales fetițele trebuie strâns înfășate pentru a avea picioarele drepte. Este o idee complet falsă. Dimpotrivă, aceasta poate dăuna articulației șoldului.Copilul trebuie lăsat liber, să se miște în voie !
Dr. Ligia Robănescu
Comentarii recente