Dat fiind faptul că unii copii au diverse dificultăți privind suptul sau deglutiția, este bine să cunoaștem etapele normale de dezvoltare ale acestor funcții. Din viața intrauterină până la vârsta de adult, copilul traversează 3 etape privind deglutiția :
• Deglutiția fetală
• Deglutiția nou născutului și a sugarului de la 0 – 6-8 luni
• Tranziția spre deglutiția adultă de la 6 luni la 6 ani.
DEGLUTITIA FETALA
Din săptămâna 7-a de sarcină, trunchiul cerebral (o importantă zonă din creier) începe să primească impulsuri din zona gurii și a faringelui copilului.
Din săptămâna 9-10, limba coboară în gură permițând închiderea bolții palatine (cerul gurii).
La 11 săptămâni apar primele manifestări de înghițire, iar la 12 săptămâni sunt formate papilele gustative.
Apar mișcări de ”lipăire” ale limbii și inghițitul devine eficace. Din acest moment, fetusul va înghiți din ce în ce mai mult lichid amniotic, circa 1,5 – 3l. în 24 ore. Totodată rinichii încep să filtreze lichidul, iar fătul urinează.
Din a 18 – 20-a săptămână de sarcină, urina astfel formată va fi sursa principală a lichidului amniotic.
In acest timp copilul înghite tot felul de resturi celulare care plutesc în lichidul amniotic. Acestea vor fi stocate în intestinele fătului până la naștere, când vor fi eliminate ca prim scaun sub forma de meconium. Copilul nu suge în acest timp, căci plutește în lichidul amniotic și ”lipăie” cu limba lichidul. Limba are mișcări de propulsie și retropulsie, ceea ce va favoriza dezvoltarea mandibulei. In această etapă, anomalii ca retrognația și icrognația (deficiențe în dezvoltarea mandibulei) vor provoca după naștere dificultăți ale suptului. Fătul linge lichidul amniotic la o temperature constantă de 36,5 -37 grade. Acest lichid este vâscos și gustul său variază în funcție de ce ingeră mama. De exemplu, în India și Pakistan, în sala de naștere nou născuții miros a curry.
S-au făcut experimente prin prezentarea unor tampoane lângă noii născuți, unul îmbibat în propriul lichid amniotic, altul în lapte matern. Nou născutul va întoarce capul spre tamponul cu lichid amniotic imediat după naștere. După 3- 4 zile va prefera pe cel cu lapte matern pe care l-a cunoscut după naștere.
De aceea, în timpul sarcinii, gravida trebuie să fie atentă cu alimentația, renunțând la ingrediente excitante, băuturi alcoolice, nemai vorbind de fumat.
Organul nazal al olfacției (miros) este foarte dezvoltat la nou născut, cu capacități discriminatorii chiar superioare adultului. Când nou născutul necesită asistență la terapie intensivă, va fi privat de mirosul mamei și uneori va avea probleme neurologice și digestive din cauza separării brutale de mamă.
După naștere, odată cu tăierea cordonului ombilical, un alt cordon continuă să lege nou născutul de mamă, anume un cordon senzorial : olfactiv, gustativ, tactil și auditiv. Sugarul are ca reper mirosul mamei, gustul laptelui , căldura pielii mamei, bătăile inimii ei. In brațele ei, copilul se liniștește. Când începe să plângă nou născutul și este luat în brațe, unii membrii ai familiei protestează că îl va invăța greșit, dar nu au dreptate.
Din primele ore de viață copilul suge colostru, acesta reprezentând primele secreții și este mai apropiat lichidului amniotic decât de lapte. Nici laptele matern nu este departe de lichidul amniotic, are temperatură constantă, dar mai puțin cald ca acesta, este compus din apă, zahăr, grăsimi și bineînțeles va avea gustul alimentelor ingerate de mamă.
Temperatura laptelui este foarte importantă. Nou născutul are o memorie fetală indusă de experiențele din viața intrauterină, cu lichidul amniotic la temperatura corpului. Intestinele copilului nu tolerează decât lichide la temperatura corporală. Un lichid la o temperatură de 18 – 19 grade va rămîne în stomac până va obține temperatura corpului, dar o golire întârziată va favoriza reflux gastro- esofagian.
Alimentația nou născutului cu diverse formule de lapte nu va înlocui niciodată laptele matern. Cât de puțin lapte ar avea o mamă, trebuie să-l ofere copilului ei. Am cunoscut femei care aveau lapte, dar au preferat să apeleze la formule ca să nu-și deformeze sînul. Nu le înțeleg, pentru mine este o crimă să-ți dorești un copil dar să nu-l alăptezi, deși ai posibilitatea.
Există suptul nutritiv și cel non nutritiv, fără alimentație, mai superficial, compus din presiuni alternative de două ori mai numeroase ca la suptul nutritiv. Reușita suptului nutritiv depinde de capacitatea copilului de a realiza variații de presiune în cavitatea bucală.
In cazul despicăturii cerului gurii (palatoschizis), sau al unor afecțiuni neurologice, laptele nu va fi aspirat, ci se va scurge pe la colțurile gurii. In această situație, copilul va căuta să compenseze prin mișcări de presiune alternativă mai numeroase, dar nivelul laptelui din biberon nu scade. Deci suptul non nutritiv nu e afectat, este superficial și neeficient în acest caz.
Nu trebuie uitat nici faptul că mișcările de deschidere și închidere a gurii din primele 2 luni , nu se pot disocia de motricitatea globală. De aceea se va urmări întotdeauna o bună poziționare a copilului în timpul alimentației, mai ales dacă acesta are unele deficiențe fizice.
Multe mame întreabă: ” cât trebuie să dureze un supt ?”
Studiile au constatat că durata medie a unui supt nu trece de 15 minute, iar porția esențială de lapte se face în primele 4 minute – acesta este timpul suptului nutritiv. Restul de câteva grame sunt luate cu pauze, mai adoarme, mai apar secvențe de supt non nutritiv. In acest moment mama intervine stimulând copilul, care va mai suge puțin. Această interacțiune nu se poate face decât dacă cele 4 minute au decurs normal. In cazul în care copilul are dificultăți de supt, se agită, plânge, adoarme, chiar și după 30 minute biberonul abea s-a golit pe jumătate, ceea ce va influența curba greutății sugarului. In aceste cazuri pediatrul trebuie consultat de urgență.
Suptul este un fenomen motor și senzoria. Copilul are posibilitatea discriminatorie a canalelor olfactive și gustative chiar din viața intrauterină. După naștere sugarul înlocuiește lichidul amniotic cu laptele mamei.
Discriminarea gustativă este foarte fină și orice altă substanță introdusă în gura copilului este reperată și în general provoacă o respingere. De aceste situații se lovesc mamele la introducerea unui suc de fructe prima dată și multe vreme ele renunță pentru moment. Alimentația cul lapte praf are mereu același gust, spre deosebire de laptele matern, de aceea în multe cazuri diversificarea întâmpină dificultăți, sugarul refuzând noul gust al alimentelor. Acest lucru nu se întâmplă decât rar la copiii alăptați la sân.
In general diversificarea este indicate după apariția primului dinte. In perioada vârstei de 6-8 luni, odată cu introducerea alimentației variate, apare deglutiția adultă . Sugarul la început suge lingurița, apoi trece repede la un timp bucal propriu zis, abandonând treptat prepararea bucală a nou născutului ( care acumulează întâi laptele în partea posterioară a gurii, baza limbii separă cavitatea bucală de faringe permițând sugarului să respire. Apoi limba propulsează laptele spre faringe, timp în care respirația se oprește ). Modul de a suge inițial e abandonat treptat, mai ales că la 7 luni copilul nu are molari și premolari și deci este alimentat cu produse mixate.
Perioada de renunțare la biberon pentru a trece la linguriță poate fi dificilă pentru unii copii și sperie mamele. Să ne reamintim că durata suptului este rapidă în primele 4 minute. La introducerea alimentației cu lingurița este bine să se păstreze un ritm mai alert, copilul ajungând să deschidă gura cu o fracțiune de secundă înaintea următoarei lingurițe. Dacă însă după o primă linguriță așteptăm să înghită, după 2-3 lingurițe va realiza prezența linguriței și va începe să protesteze. Deci, trebuie păstrat ritmul în care copilul sugea la biberon (sau la sân) și să nu se întrerupă alimentația nici dacă sună telefonul.
Spre vârsta de 2 ani când teoretic apar primii premolari, copilul care începuse să ”molfăie” de la 11 luni un biscuit sau bucățele de miez de pâine , va trece la debutul masticației propriu zise. La început mai greu pentru fibrele animale sau celuloză. Inițial el strivește alimentele cu o mișcare verticală a mandibulei. Mișcarea laterală a acesteia va începe mai târziu. O masticație perfect organizată se va perfecționa spre 6 ani. La această vârstă, la sfârșitul grădiniței, masticația și articularea cuvintelor s-au perfecționat. Motricitatea buco- facială și cea manual sunt exigente pentrucă sunt motricități de finețe.
Dezvoltarea limbajului este în strânsă legătură cu dezvoltarea deglutiției și masticației. Masticația unui copil de 4 ani care se exprimă perfect este mai eficace decât a unui copil care nu pronunță corect. Să nu uităm că de o alimentație corectă a sugarului depine de dezvoltarea ulterioară fizică și intelectuală.
Si o ultimă observație : nu obișnuiți copilul să aibe tot timpul o suzetă în gură. Văd copii de 3-4 ani care nu renunță la acest obicei, părinții argumentând că altfel plâng și sunt agitați. Suzeta ajunge să fie folosită permanent, mai cade pe jos, copilul o ia și o introduce în gură,uneori după ce a lins-o și cățelul. Stomatologii au demonstrat că acest obicei poate duce la apariția frecventă a cariilor, infecții, deformări ale dinților. Motivul că nu se poate renunța din cauza protestelor micuțului este neconvingător.Micuțul va plânge o zi, două, apoi va uita.
Nu neglijați dentiția !!! După apariția primului dinte copilul trebuie văzut de stomatolog!
Dr. Ligia Robănescu
Comentarii recente